Clipele se scufundă în apa lacului ce toarce,
Frământând emoţii de hârtie, pofte palide, o sută, o mie,
În armonie voinţa şi visurile se topesc a face,
Buclă destinului nins, neştiut vietate sau moarte.
Precum personajele legendare din mituri şi alţii,
Tânărul nostru hrăneşte iluzii în suflet şi-n gând,
Alunecând în patimă şi din patimă în sfidare
Totul pentru el e părere, totul pentru el e un joc.
Norocul confundându-l cu munca şi punând toate la un loc,
Tânărul creator crede că-şi modelează destinul,
Neştiind că agoniseala e scrisă în cartea veşnică de foc,
A vieţii cu sau fără de soroc, cu bune şi rele, toate notate.
Gânduri, gânduri, sufletul soarbe şi un deşert de aur apare,
Maiestuos se mişcă tânărul, conştiinţa-i moale dispare,
Precum râul singuratic ce coteşte leneş spre mare,
Tânărul se dezmiardă în aur, iar aurul răsare.
Totu-i vis, totu-i visare, toată lumea e o scenă,
Nemuritorul Shakespeare nu-ţi oferă, tinere, un rol banal,
Pe Platon, Aristotel şi alţii i-a dat marea naţie elenă,
Ce-i în lume nu se cunoaşte, ce se cunoaşte se ascunde în zadar.
Care să fie oare sensul vieţii, am fost creaţi, am apărut?
Să fie Raiul din lumină, să fie Paradisul un sărut?
Ce sunt sărăcia şi bogăţia, cărmuirea, nemurirea?
Ce sunt Cuvântul şi trăirea, moartea şi dezamăgirea?
Neştiutor al celor nevăzute, tânărul creator nu se-ntreabă,
Ghicitor al celor văzute, tânărul cu fruntea dalbă,
Încreţită de gânduri, dominată de o idee,
Îşi suprimă inima, totu-i părere.
Cunoscător a toate, gândeşte la toate şi oftează,
Şoapte de amor mimează, nu aude, doar oftează,
Luminează dumnezeii lui, prieteni şi vedete, oh, amărâtul,
Nu ştie că sunt dumnezei falşi, de care e plin pământul.
Shakespeare, Voltaire sau Goethe nu-i spun nimic tânărului creator,
Dominat de o idee, tânărul nu ştie că este nemuritor,
Nu ştie că substanţa sufletului este cuvânt hrănitor,
Nu ştie că a vieţii carte este infailibilă.
Teme-te de retribuţia unei zile groaznice, spune Coranul,
Citeşte Coranul, citeşte, ai atât de multe de uitat,
Dumnezeu îi dă fiecăruia ce vrea, din cauza lui plânge orfanul,
Dumnezeu dă, ia, liberul arbitru nu e fir nedescifrat.
De păreri e plină lumea, de prieteni şi de-amanţi,
La răscruce dispar toţi, verişoare şi cumnaţi,
Plasma este o minune, minuni multe nu-s,
Nu te-ndoi şi nu cere, toate-n viaţă sunt în plus.
Nu certa şi nu fura,nu există hoţ neprins,
Semeni vânt, culegi furtună, focul stins e reaprins.
Banii te schimbă, scara nu se urcă cu bani,
Pentru bani pierzi ani, sufletu-ţi destrami.
Sufletul e cel mai de preţ bun, poate singurul,
Hrăneşte-l cu realizări, hrăneşte-l des, fii unicul,
Viaţa e plină de frământări, n-ai de-ales,
Interese peste tot, renunţă la interes.
Nu fuma, nu înjosi, nu te-ntrece-n competiţii,
Tu, tinere creator, fii onest şi fii sensibil.
Doctrina creştină e vastă, viaţa-i plină de ambiţii,
Învaţă despre nefiinţă, din Dumnezeu te-ai născut infailibil.
Puterea-n trăsături naşte văi adânci, lângă calităţi sunt defecte mari,
Valorifică trăsăturile înalte şi lasă defectele deoparte.
Nu-ţi vinde dreptul din naştere, nu valorifica clipa,
Valorifică-ţi viaţa la vedere, cauza binelui mai mare are mulţi tributari.
Unele lucruri sunt de la Dumnezeu, altele nu,
Nu-ţi vinde sufletul pentru nimic, orice om are lumină,
Decât un an de dragoste, mai bine o viaţă singur,
Tu eşti dumnezeul tău, ascultă-ţi sufletu-n surdină.
Fă curat în casa ta, iubeşte filosofia,
Lumea e putreziciune, culege ce-i putrezit,
Pe deplin om, pe deplin Dumnezeu e Ieremia
Sufletu-i nepieritor şi de false vorbe-mbâcsit.
Ieremia e Iisus, nu-i doar un univers, sunt multe,
Ioshua e Ieremia, nimic nu rămâne ascuns,
Tu ai întotdeauna dreptate, de moarte nu-ţi fie frică,
Banii nu se termină, nu fii econom.
De Dumnezeu vei fi încercat cu bune şi cu rele,
Pe sub stele de mătase, care, praguri lin, ce vin, alină.