Într-o zi, fără să știe, crapul Ceau a ajuns în Dunăre. Râul în care inota crapul Ceau se vărsa în Dunăre.
După câteva zile în Dunăre, crapul Ceau a fost prins de pescarul Badi.
Badi era un om lenes, în viața de zi cu zi conducea un taxi și, cum se ivea ocazia, mergea la pescuit.
În viața lui, în loc să predomine munca și școala, predomina leneveala.
Așa că imediat ce se ivea ocazia mergea la pescuit.
Pescarul Badi l-a prins pe crapul Ceau la râme. Râmele erau momeala pusă în ac.
La pescuit, râmele se pun de-a lungul acului de pescuit, astfel încât să acopere acul de pescuit, spre deosebire de viermuși, care se pun de-a latul acului de pescuit, înțepați în mijloc.
Pescarul Badi mai avea un defect: el zicea în sinea lui, despre lucruri, că ”merg și așa”. Nu cumpăra lucruri noi, ci lucruri folosite, nu cumpăra lucruri de calitate, ci lucruri ieftine și așa mai departe.
Acesta a fost norocul crapului Ceau. Acul de pescuit cu care dădea Badi era de slabă calitate, aproape o sârmă, astfel încât Crapul Ceau a reușit să îndrepte sârma și să scape de ac.
Astfel, crapul Ceau s-a eliberat, iar pescarul Badi a rămas nemâncat.
Vlad Stoica, 30.11.2022