Te vei gândi la mine când vei fi la pământ

  • Lacrimi de chihlimbar curg surde pe obrazul ei,
  • Gândind la trecut, amestecând gânduri din vârsta dragostei,
  • La paznicul lumii visând, abuzată simțindu-se,
  • Proprietară a duhului, muncii de romanță închinându-i-se.
  • Pentru ea lucrurile nu s-au sfârșit, creditoare pe ce nu-i aparține
  • Ea se jerfește pentru un afurisit, pentru un troglodit, fără drepturi depline.
  • Munca ei sârguincioasă e vastă, ”Te vei gândi la mine în clipele când vei fi la pământ”
  • ”Nu știi ce am devenit” spuse ea în clipele când am ajuns la pământ.
  • Oh, îngerul meu, îmi este milă de tine,
  • Pelerina ruptă ploaia nu ține.

Vlad Stoica